Pentru acei sau aceea care cred că dragostea e uşoară, am o veste proastă. Nu e. Când ne îndrăgostim parcă tot ce am citit în cărţi, am auzit de la diverse persoane sau am văzut în filme, nu mai are vreun sens. Nu ştim cum să ne comportăm în faţa partenerului nostru iar frica de a nu-l pierde pe cel căruia îi datorăm ritmul alert al inimii noastre ne acaparează şi ne face să ne comportăm prosteşte. Primul impuls când lucrurile nu ies cum vrem noi, este să plecăm. Nimic mai greşit. Cum ar fii fost ca si părinţii noştri să ne părăsească atunci când greşeau în educarea noastră. Veţi spune că într-o relaţie amoroasă lucrurile stau puţin diferit dar nu e în totalitate aşa. Când ne alegem partenerul, o facem având încrederea că e pentru o lungă perioadă de timp sau chiar pentru totdeauna. Atunci, de ce nu ne-am dărui aproape în întregime acelei relaţii, de ce am lăsa frică să ne răpească momente de fericire sau tandreţe? Suferinţa. E un răspuns unanim, care pe majoritatea îi face să îşi facă bagajele repejor şi să plece departe. Ştiţi, ne gândim atât de mult la o posibilă suferinţă încât pierdem un noian de momente frumoase. Ştiu că aţi auzit ăsta atât de des încât " vă e plin podul", dar numai pentru că ştiţi asta nu înseamnă că într-adevăr faceţi ceva în acest sens. Aveţi curajul să luptaţi dacă inimile voastre spun că merită, fiţi curajoşi şi trăiţi-vă iubirea!
Zilele acestea m-am gândit intens la ce înseamnă cu adevărat afirmaţia:"Am 20 de ani şi toată viaţa înainte!" Am întâlnit grupuri de "20 de ani şi toată viaţa înainte", a căror omogenitate constă în perfectă îmbinare a plăcutului.. cu plăcutul. Încă novici în ale vieţii. Aveau acele zâmbete cu adevărat satisfăcute pe chip şi radiau de veselie. Unii ar putea spune că sunt adolescenţi intarziati care îşi vor da seama că viaţa nu e atât de uşoară cum cred ei şi care vor reveni la realitate poate prea târziu. Societatea de obicei îi blamează şi apoi îşi plânge sieşi de milă pentru generaţiile care vor conduce ţara. Apoi la 180 de grade de această atmosferă am văzut şi categoria de “Am 20 de ani şi nu ştiu dacă mă îndrept spre depresie sau viaţa”. Factorul comun al acestor doi poli opuşi îl reprezintă vârsta. Acea trecere pentru unii prea bruscă de la adolescent la viaţa reală în care fiecare ne trezim buimaci şi ameţiţi. În această tumultoasă perioadă a vieţii noa...

Comentarii
Trimiteți un comentariu