Zilele acestea m-am gândit intens la ce înseamnă cu adevărat afirmaţia:"Am 20 de ani şi toată viaţa înainte!" Am întâlnit grupuri de "20 de ani şi toată viaţa înainte", a căror omogenitate constă în perfectă îmbinare a plăcutului.. cu plăcutul. Încă novici în ale vieţii. Aveau acele zâmbete cu adevărat satisfăcute pe chip şi radiau de veselie. Unii ar putea spune că sunt adolescenţi intarziati care îşi vor da seama că viaţa nu e atât de uşoară cum cred ei şi care vor reveni la realitate poate prea târziu. Societatea de obicei îi blamează şi apoi îşi plânge sieşi de milă pentru generaţiile care vor conduce ţara. Apoi la 180 de grade de această atmosferă am văzut şi categoria de “Am 20 de ani şi nu ştiu dacă mă îndrept spre depresie sau viaţa”.
Factorul comun al acestor doi poli opuşi îl reprezintă vârsta. Acea trecere pentru unii prea bruscă de la adolescent la viaţa reală în care fiecare ne trezim buimaci şi ameţiţi. În această tumultoasă perioadă a vieţii noastre, mă întreb: “Când a devenit cu adevărat rău să fim mai puţini concentrate pe viitorul nostru? Este cu adevărat ignorant faptul că dorim să fim veseli şi la 20 de ani sau trebuie să ne îngropăm în servicii, facultăţi şi griji până când nu mai ştim face diferenţa între relaxare şi pauză de cafea.
Da, trăim cu toţii în secolul vitezei şi toată lumea din jurul nostru aruncă după noi cu lozinci furate din cărţi cu nume celebre cum ar fi “Secretele unui antreprenor de succes”, crezând că aşa “se prinde ceva de noi”. Ei bine, eu cred că noi alegem dacă se prinde ceva de noi, sin oi alegem cât de repede asimilăm sau nu informaţiile care ne sunt vârâte sub nas. Noi discernem ce e bine şi ce nu pentru noi, pentru că acum, mai mult ca niciodată suntem complet stăpâni pe viaţa noastră. Acum trebuie să învăţăm să facem lucrurile relaxaţi şi învăţăm şi că viaţa nu e nici atât de uşoară cum credeam acum un an sau doi, dar nici nu trebuie văzută ca pe un deşert al depresiei. Învăţăm că noi putem muta munţii din loc, dar în primul rând prin energia pozitivă care încă domneşte în fiecare fibră tânără a corpului nostru. Acum muncim în locuri care probabil nu ne convin, dar tot acum trebuie să ne sădim încrederea de necurmat în ceea ce vom deveni. Avem doar şi deja 20 de ani. Acum ne formăm, şi în formarea noastră pozitivismul trebuie să fie factorul cheie iar relaxarea uş ape carea aceasta o deschide. Nu e bine ca la 20 de anis a fii încordat în privinţa viitorului cum nu e bine ca la 40 de anis a nu ştii încă pec e drum să o apuci.
Semnat: “Am 20 de ani şi privesc viitorul cu încredere”
Comentarii
Trimiteți un comentariu