Treceți la conținutul principal

Mişto inel


Ce ma atrage la o persoană?  Privirea.  Felul unui om de  a se uita la ceea ce il înconjoară mi se pare fascinant,pentru ca in ochii lui se pot vedea repede planurile sale de viitor ,temerile,  micile lucruri care ii fac placere  entuziasm ,emoţie, viaţa!
In ochii lui nu puteam citi nimic. Se uita prin tine ca si prin pereţi,  si totuşi nu greşesc când spun ca se uita prin oameni...  chiar o făcea!  Ii diseca cu privirea, ii întorcea pe toate feţele dorind parcă sa afle cele mai ascunse colţuri ale mintilor acestora... iar eu.. eu il "disecam " pe el .
Prima dată i-am simţit parfumul..  ceva atât de simplu încât mi-am dat seama instant ca omul numai simplu nu era. Simt şi acum acea privire ceţoasă care s-a abătut asupra mea când, atunci ,pentru un minut mi s-a oprit respiraţia.  Atunci m-a iscodit cu ochii câteva secunde de durata a 10 minute. Mi-a zambit şi şi-a văzut de drum.  M-a ţinut minte sau nu,  deja e istorie.. Când am început cu adevărat sa devin interesată de acest misterios om, am facut-o dintr-un pariu stupid a cărui miză si detalii sunt nesemnificative in comparaţie cu rasplata adevărată pe care am primit-o.  M-am apropiat de el printr-un pariu,  şi m*am jucat cu mintea lui ca cea mai a dracu' femeie ce sunt. Un timp..  Iar apoi... De ce nu l-am păstrat?  Hm,da.. îmi amintesc...  Este căsătorit. 😊 Are o frumoasă verigheta de aur pe degetul inelar al mainii drepte, iar in acea verigheta stă dragostea lui pentru soţie,  juramintele făcute la biserica,  promisiunea că ea va fi singura femeie din viaţa lui . Şi ghici ce? Îşi poartă verigheta degeaba! Dragelor,  dacă bărbaţii vieţii voastre vă iau de soţie, nu înseamnă ca sunt totalmente ai vostri. Asta e cea mai mare minciuna pe care va vor spune -o. Iar celorlate...  nu ii luaţi;) Nu sunt ai soţiei lor, dar clar nici ai voştri nu sunt.  Sunt atat de "zburători " încât nu sunt ai nimănui...  nici chiar ai lor. Eu mi-am câştigat pariul, l-am cunoscut pe ..  Ştefan, un "domn " proaspăt insurat, cu principii aparent frumoase.  L-am cunoscut şi am fost dezamăgită.   Nu m-am oprit niciodată să ma gândesc cum ar fi dacã...  o las pe soţia sa sa o faca, căci de ea, Of mi se rupe sufletul.  El e un bărbat tipic. In spatele privirii aceleia reci si a parfumului imbatator, e doar un bărbat panicat de căsătorie, care se crede încă destul de in formă pentru "a agaţă '' iar eu i-aş spune doar " agata-te singur"
Ps; Nu am glumit, feriţi -vă de astefel de oameni, eu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nivel de sarcasm? high!

Ţin minte că o dată cineva mi-a spus că eu nu sunt sarcastică intenţionat ci că sarcasmul face parte din mine la fel cum inima mea e programată să pompeze sângele în corp. Adică un fel de " Bitch, cuvântul sarcasm a fost inventat pentru a te descrie pe tine!" Poate altă persoană în locul meu s-ar fi şucărit, dar eu personal mă bucur din plin de talentul meu (înnăscut se pare) de a fi sarcastică cu orice ocazie , asta pentru că întotdeauna am considerat că sarcasmul este o dovadă că nu sunt un specimen chiar aşa prost de homo sapiens şi că sunt ceva şanse să prezint oarecare urme de inteligenţă. Acestea fiind spuse astazi mi-am propus sa fac un shooting cu o serie de poze care prezinta o oarecare urma de sarcasm si umor . Enjoy!

Succes fără reţeta

La 20 de ani am hotărât că vreau să am succes! Dar cine nu vrea? Veţi spune... Ei bine, nu vă las să comentaţi, sau cel puţin nu încă. Aşa că în vederea pregătirii viitoarei mele vieţii ca om de succes mi-am luat toate măsurile necesare, adică m-am aşezat în fotoliul din sufrageria mea, mi-am aprins o ţigară şi am aşteptat, imaginându-mi cum voi arăta eu plină de succes.. Nu, nu.. Poleită cu succes şi bineînţeles mi-am imaginat cum toate cunoştinţele mele îşi vor petrece întreaga viaţă prin baruri de ciudă... Ce mai?! Eram pe umărul lui Hitler şi îi şopteam la ureche deja.. La un moment dat mă opresc din visat şi încep să mă pipăi. Pulsul: normal. Pielea: de aceeaşi culoare nudă: ochii verzi, strălucitori şi la locul lor. Succesul nu era nicăieri! Mă încrunt şi mă gândesc ce nu am făcut bine... A, da! Nu am deschis geamul! Şi dau fuga la geam, îl deschid larg (ştiţi voi, să între mult) şi mă aşez din nou pe fotoliu cu o ţigară în mâna. Am stat aşa... Trei zile şi trei nopţi şi până la

Ai carte, n-ai parte ,fara o facultate

Pfuai! Aud deseori că viaţa de student este atât de uşoară în România, că oricine poate face o facultate ca mai apoi să lucreze în saormerie. Băi fraţilor, în proporţie de 80% dintre cei care cred că studenţi trândăvesc sau că fac o facultate degeaba, abia dacă şi-au luat bacul cu notă de trecere, ce să mai vorbim despre a urma studii universitare, aşa că eu cred că a venit vremea să explicăm puţin cum stau treburile de fapt prin universităţi şi cât de benefic este sau nu, să îţi mai consumi 3-4 ani din viaţa învăţând. Oameni buni încep prin a spune că sunt studentă la Poli. Cei care ştiu cât de cât ce se întâmplă pe acolo vor spune " Uite mă, încă una care se crede deşteaptă!" Cei care nu ştiu cu ce se mănâncă ingineria se vor întreba ce voiau să spună ceilalţi. Ca să nu vă las în ceaţă vă spun eu: Politehnică este una dintre cele mai vechi specializări academice spre care se îndreaptă bărbaţii, se mânca cu circuite digitale, chestii nasoale despre construcţia maşinilor,