Zilele acestea m-am gândit intens la ce înseamnă cu adevărat afirmaţia:"Am 20 de ani şi toată viaţa înainte!" Am întâlnit grupuri de "20 de ani şi toată viaţa înainte", a căror omogenitate constă în perfectă îmbinare a plăcutului.. cu plăcutul. Încă novici în ale vieţii. Aveau acele zâmbete cu adevărat satisfăcute pe chip şi radiau de veselie. Unii ar putea spune că sunt adolescenţi intarziati care îşi vor da seama că viaţa nu e atât de uşoară cum cred ei şi care vor reveni la realitate poate prea târziu. Societatea de obicei îi blamează şi apoi îşi plânge sieşi de milă pentru generaţiile care vor conduce ţara. Apoi la 180 de grade de această atmosferă am văzut şi categoria de “Am 20 de ani şi nu ştiu dacă mă îndrept spre depresie sau viaţa”. Factorul comun al acestor doi poli opuşi îl reprezintă vârsta. Acea trecere pentru unii prea bruscă de la adolescent la viaţa reală în care fiecare ne trezim buimaci şi ameţiţi. În această tumultoasă perioadă a vieţii noa...