Letters to Juliet

Când m-am indragostit de el , credeam ca aşa vom fi mereu. Mereu  atenti la nevoile celuilalt,  mereu dornici de a fi impreuna, de a povesti tot ce ni se întâmplase peste zi, mereu indragostiti. Dar din păcate toate iubirile sunt asa doar la început.  După ce trece acel val de fluturi in stomac si raționalismul coboară din nori inapoi in capsor,  rămâne doar o umbră a intensitatii sentimentelor de la început.  Si nu,iubirea nu se pierde, se transformă in dragoste,  dar cu toţii am prefera sa retrăim acele stari euforice din primele luni de relaţie. Perioada aceea de acomodare, când lucrurile sunt duse spre limita perfectiunii   rămâne, deloc ciudat, perioada de care ne amintim cu cea mai multă plăcere. După aproape un an de relaţie, imi e atat de dor de iubitul meu din "luna de lapte si miere" încât de multe ori imi vine sa renunt la toată relaţia din prezent,  doar pentru ca mi se pare ca nu m-am indragostit de acelaşi om de atunci. Dar stând si meditând ,îmi dau seama ca am

Pentru acei sau aceea care cred că dragostea e uşoară, am o veste proastă. Nu e. Când ne îndrăgostim parcă tot ce am citit în cărţi, am auzit de la diverse persoane sau am văzut în filme, nu mai are vreun sens. Nu ştim cum să ne comportăm în faţa partenerului nostru iar frica de a nu-l pierde pe cel căruia îi datorăm ritmul alert al inimii noastre ne acaparează şi ne face să ne comportăm prosteşte. Primul impuls când lucrurile nu ies cum vrem noi, este să plecăm. Nimic mai greşit. Cum ar fii fost ca si părinţii noştri să ne părăsească atunci când greşeau în educarea noastră. Veţi spune că într-o relaţie amoroasă lucrurile stau puţin diferit dar nu e în totalitate aşa. Când ne alegem partenerul, o facem având încrederea că e pentru o lungă perioadă de timp sau chiar pentru totdeauna. Atunci, de ce nu ne-am dărui aproape în întregime acelei relaţii, de ce am lăsa frică să ne răpească momente de fericire sau tandreţe? Suferinţa. E un răspuns unanim, care pe majoritatea îi face să îşi facă

Era îngrozită de făgaşul pe care se grăbea să o cotească viaţa ei. Închise ochii pentru exact 5 secunde. Ştia asta deoarece încerca să îşi facă exerciţiul de respiraţie regulată. Când inspiră simţi cum o învăluie toate acele sentimente contrare din nou. Cine era bărbatul prin care putea vedea atât de bine? De ce ochii lui păreau că ştiu tot şi că o alină? Asta se întâmplă oare tuturor femeilor când îşi găsesc marea dragoste. Începuse să râdă Isteric la acest gând. Nu credea în marea dragoste. Credea că probabil la un moment dat al vieţii sale va veni un om cu care va împărtăşi din păşunile sale, şi că probabil există şanse să se înţeleagă atât de bine încât să rămână împreună o bună perioadă de timp. Nici vorbă despre căsătorie! Închise din nou ochii. Îi simţea mirosul uşor sărat şi îşi dădu seama că există două posibilităţi plauzibile pentru starea sa senilă din ultimele zile şi mai ales pentru insomniile din ultimele nopţi. Ori neuronii săi începeau să fie afectaţi grav de dozele

     Şi te vei aştepta să vii acasă şi să mă găseşti în cadă plină de spume şi petale de trandafiri, să am pregătită la rece o sticlă de vin şi să fiu şi eu foarte pregătită "la cald" pentru o  Noapte plină de iubire şi de vorbe de duh, menite să-mi întoarcă lumea pe dos şi să mă facă să îmi doresc să fii bărbatul meu până la sfârşit.        Da, ştiu că majoritatea dintre bărbaţi cred că asta e ideea noastră despre romantism, dar nu prea mai e. Sau nu mai e a tuturora. Nici măcar puştoaicele cărora voi le suciţi  Capul dar mai ales patul nu mai sunt aşa de interesate de buchetele de trandafiri pe care vă chinuiţi să le îndesaţi pe gât femeilor. Cât despre poezii, filme: >, sau poze pe care  Sunt desenate inimiori, nu mai poate fi vorba.       Lumea nu mai e ce a fost, prin urmare vă aşteptaţi că romantismul să rămână acelaşi?       Am cunoscut odată un om care mi-a făcut cel mai romantic gest cu putinţă. M-a lăsat să îmi aleg singură metodă prin care aveam să îl iube