Era îngrozită de făgaşul pe care se grăbea să o cotească viaţa ei. Închise ochii pentru exact 5 secunde. Ştia asta deoarece încerca să îşi facă exerciţiul de respiraţie regulată. Când inspiră simţi cum o învăluie toate acele sentimente contrare din nou. Cine era bărbatul prin care putea vedea atât de bine? De ce ochii lui păreau că ştiu tot şi că o alină? Asta se întâmplă oare tuturor femeilor când îşi găsesc marea dragoste. Începuse să râdă Isteric la acest gând. Nu credea în marea dragoste. Credea că probabil la un moment dat al vieţii sale va veni un om cu care va împărtăşi din păşunile sale, şi că probabil există şanse să se înţeleagă atât de bine încât să rămână împreună o bună perioadă de timp. Nici vorbă despre căsătorie! Închise din nou ochii. Îi simţea mirosul uşor sărat şi îşi dădu seama că există două posibilităţi plauzibile pentru starea sa senilă din ultimele zile şi mai ales pentru insomniile din ultimele nopţi. Ori neuronii săi începeau să fie afectaţi grav de dozele de cafea pe care şi le administra, iar acum se revoltau... ori.. se îndrăgostise. Când mâna lui îi prinseră uşor bărbia în palme după ce făcură dragoste, avusese ceea ce familia sa numiseră "zel de premoniţie ", o fracţiune de secundă în care ştia care e cursul vieţii sale. Acest bărbat îi va deveni soţ. Incontestabil, va renunţa la cafea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu