Pfuai! Aud deseori că viaţa de student este atât de uşoară în România, că oricine poate face o facultate ca mai apoi să lucreze în saormerie. Băi fraţilor, în proporţie de 80% dintre cei care cred că studenţi trândăvesc sau că fac o facultate degeaba, abia dacă şi-au luat bacul cu notă de trecere, ce să mai vorbim despre a urma studii universitare, aşa că eu cred că a venit vremea să explicăm puţin cum stau treburile de fapt prin universităţi şi cât de benefic este sau nu, să îţi mai consumi 3-4 ani din viaţa învăţând.
Oameni buni încep prin a spune că sunt studentă la Poli. Cei care ştiu cât de cât ce se întâmplă pe acolo vor spune " Uite mă, încă una care se crede deşteaptă!" Cei care nu ştiu cu ce se mănâncă ingineria se vor întreba ce voiau să spună ceilalţi. Ca să nu vă las în ceaţă vă spun eu: Politehnică este una dintre cele mai vechi specializări academice spre care se îndreaptă bărbaţii, se mânca cu circuite digitale, chestii nasoale despre construcţia maşinilor, ceva programare pe calculator şi nu în ultimul rând serveşti la aperitiv matematică şi fizică pe pâine. Ce să mai, nu e pentru oricine, iar eu sunt un oricine. Ştiu că sună a contradicţie şi chiar aşa e. Eu, fată, dornică să devin scriitoare, am ajuns să studiez Ingineria medicală, şi ghici ce? Îmi place. Deşi vorbă fie între noi mi-a luat doi ani să aflu ce e o formă eliptică. Sunt praf la matematică şi credeam că îmi voi da duhul pe băncile facultăţii. Mi-am urât vreo doi profesori până acum şi nu amintesc numele a încă vreo 10. (asta dovadă cât de interesante mi s-au părut materiile) Aş vrea să scriu că sunt vreo şefă de grupă sau măcar că aş fi recunoscută ca semi-geniala dar încă nu îmi permit:)) Şi cu toate astea îmi place această facultate şi ştiţi de ce? Pentru că îmi place să învăţ. Îmi place să fiu mereu în priză şi să îmi urmăresc creierul cum se concentrează din greu să asimileze cât mai mult. Îmi place să fiu informată şi să îmi antrenez funcţiile cognitive. Ce rezolvăm dacă făceam doar liceul? Mă măritam, lucrăm pe un salar mizer (sau plecam în Germania) şi regresam. Nu zic că nu sunt oameni cu cariere formidabile şi fără liceu, dar acei oameni au muncit enorm pentru realizările lor, dar articolul ăsta e pentru oameni leneşi, aşa ca mine, care ar fi stagnat şi trist este că aşa suntem foarte mulţi. Leneşi. De asta cred eu că e bine să îţi "iroseşti" timpul într-o facultate, pentru a creşte. Iar gurilor rele care spun că tot casieriţă la Kaufland ajungi cu facultatea, le aduc la conştiinţă că depinde şi ce facultate alegi să faci. Că nu orice îţi garantează o carieră şi că acele facultăţi echivalente cu o postliceală sunt la fel de folositoare în viaţa precum praful de pe mobilă. Nu e uşor să faci o facultate de calitate, am la activ destule nopţi nedormite prin sesiuni care stau mărturie acestei afirmaţii, dar merită. Aşa cum deja ştim din basme calea grea e de cele mai multe ori cea care ne duce la comoară de la capătul curcubeului. (apropo de asta oare ştie cineva dacă o mai păzeşte spiriduşul ăla sau s-a concediat? Ultima dată am avut ceva altercaţii cu el şi acu' ascunde porcul toate curcubeiele de mine). Iar viitorilor studenţii le spun să nu aleagă orice facultate, ci să aleagă cea care le oferă atât satisfacţii personale cât şi materiale. Alege-ţi cu cap cum să fiţi cu cap!
Comentarii
Trimiteți un comentariu