Când m-am indragostit de el , credeam ca aşa vom fi mereu. Mereu atenti la nevoile celuilalt, mereu dornici de a fi impreuna, de a povesti tot ce ni se întâmplase peste zi, mereu indragostiti. Dar din păcate toate iubirile sunt asa doar la început. După ce trece acel val de fluturi in stomac si raționalismul coboară din nori inapoi in capsor, rămâne doar o umbră a intensitatii sentimentelor de la început. Si nu,iubirea nu se pierde, se transformă in dragoste, dar cu toţii am prefera sa retrăim acele stari euforice din primele luni de relaţie. Perioada aceea de acomodare, când lucrurile sunt duse spre limita perfectiunii rămâne, deloc ciudat, perioada de care ne amintim cu cea mai multă plăcere. După aproape un an de relaţie, imi e atat de dor de iubitul meu din "luna de lapte si miere" încât de multe ori imi vine sa renunt la toată relaţia din prezent, doar pentru ca mi se pare ca nu m-am indragostit de acelaşi om de atunci. Dar stând si meditând ,îmi dau seama ca am muncit atat de mult sa ajungem până aici, atat eu cat si el încât ar fi nedrept ca eu sa "plec la mama" . Poate nu mai e acelaşi om de care m-am indragostit si poate nu mai am starea aceea de profundă beatitudine, dar nici eu nu sunt aceaşi. Iar pentru momentele când ma strânge in braţe cu delicateţe si îmi da la o parte şuviţele de păr de pe faţă pentru a ma săruta, sau pentru acelea când îmi spune timid si răguşit ca ma iubeşte, rămân. Rămân astăzi, mâine, rămân până in momentul in care chiar nu voi mai putea stoarce niciun strop de fericire din această poveste. Să îţi refuzi fericirea doar de dragul unor năluci după care alergi e greşit. Lasati-va ghidati si de inima
si face-ti alegerile corecte!
Comentarii
Trimiteți un comentariu