Astăzi mă gândeam la
încredere. Nu, nu la a avea încredere că partenerul tău nu mai face ochii dulci
şi altora sau că adolescentini tăi copii nu fac sex decât după ce sunt
căsătoriţi (apropos de asta, actually, adolescenţii trecuţi de 16 ani sau chiar
mai mici, sunt tentaţi de acest sport, nerecunoscut încă, şi unii chiar au o
viaţă sexuală activă, but vorba cântecului “Don’t worry) după cum spuneam nu
voi scrie despre acest gen de încredere, şi despre aceea încredere
care ne dă imense bătăi de cap tuturor încă de când începem să învăţăm table
înmulţiri (9-10 ani) Este vorba de încrederea în persoana care ar trebui să îţi
fie cea mai dragă, persoana care e mereu lângă tine (sau în tine, mai bine
spus-nimic pervers de data asta). Persoana aia cu care te consulţi în fiecare
minut al vieţii şi paradoxal persoana pe care se întâmplă să o dezamăgeşti cel
mai des, cea care se uită la tine din oglindă, indiferent de cearcăne sau de
claia de fân din cap după o noapte albă asezonată cu Jagermaister. Da, persoana
în care trebuie să ai încredere în aproape orice moment al zilei trebuie să fii
tu!
Suntem ţinuţi în şcoala de când suntem atât de mici încât abia ne ştim
lega şiretul până când suntem atât de mari încât ne ajutăm proprii părinţi să
îşi lege şireturile. Petrecem cu aproximaţie 12-16 ani pe băncile liceelor şi a
universităţilor şi învăţăm despre istorie începând cu facerea Universului,
fizică cuantică, 2-3 limbi străine şi multe alte lucruri care ne vor folosi sau
nu în viaţă, dar despre încrederea pe care trebuie să o dobândim de-a
lungul misterioasei noastre vieti,
nimic. Şi exact acest “NIMIC” se alege şi de cei care nu se simt destul de
încrezători în forţele proprii pentru a risca, pentru a îndrăzni, pentru a
creşte. Ne căutăm propriul eu cu frică de a-l găsi şi încercăm mereu să ne
păzim atât de tare de eşec încât ne înecăm din plin în el. Cred că şcoala ar
trebui să ne inducă dorinţa de a ne autoeduca şi să ne ajute să o facem. În loc
să ne facă doxă de carte să ne ajute să creştem armonios ,pentru ca în armonie să ne clădim apoi viitorul şi
societatea în care trăim. Merităm să fim încurajaţi, merităm să avem încredere
în noi!
Cu acest scop iată câteva dintre
cărţile de dezvoltare personal pe care eu le-am citit şi care cu siguranţă vă
vor schimba radical percepţia asupra sinelui:
Inteligenta
emotionala - Daniel Goleman
De la
idee la bani – Napoleon Hill
Dincolo
de varf- Zig Ziglar
Fara
scuze- Wayne W. Dyer
Comentarii
Trimiteți un comentariu