Treceți la conținutul principal

Astăzi am încercat să scriu un articol nou pentru blog şi mi-am dat seama că nu ştiu ce aş putea să scriu aşa încât să atrag atenţia oamenilor. Nu e de ajuns să scriu subiecte despre care mi-ar plăcea mie să citesc, întrucât nu e despre mine în totalitate, sau cel puţin încerc să nu îl fac numai despre mine, şi dacă scriu despre mine, scriu sperând că voi vă veţi identifica măcar parţial în ceea ce vă relatez despre viaţa mea. Aşadar mi-ar plăcea la nebunie să aud subiecte despre care v-ar plăcea să citiţi iar eu vă promit că voi scrie despre fiecare în parte. Haide-ţi să facem un fel de carte de poveşti care să cuprindă poveşti diverse şi care să poată fii citită de un număr cât mai mare şi variat de persoane. Îmi puteţi da idei pe absolut orice temă eu mă voi strădui să creez poveşti faine despre fiecare în parte: D ! Let’s have a nice life!


Astept ideile voastre aici: https://www.facebook.com/Letters-to-Juliette-1826657664274734/
 
sau  pe Instagram aici: letters_to_juliete



A

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nivel de sarcasm? high!

Ţin minte că o dată cineva mi-a spus că eu nu sunt sarcastică intenţionat ci că sarcasmul face parte din mine la fel cum inima mea e programată să pompeze sângele în corp. Adică un fel de " Bitch, cuvântul sarcasm a fost inventat pentru a te descrie pe tine!" Poate altă persoană în locul meu s-ar fi şucărit, dar eu personal mă bucur din plin de talentul meu (înnăscut se pare) de a fi sarcastică cu orice ocazie , asta pentru că întotdeauna am considerat că sarcasmul este o dovadă că nu sunt un specimen chiar aşa prost de homo sapiens şi că sunt ceva şanse să prezint oarecare urme de inteligenţă. Acestea fiind spuse astazi mi-am propus sa fac un shooting cu o serie de poze care prezinta o oarecare urma de sarcasm si umor . Enjoy!

Succes fără reţeta

La 20 de ani am hotărât că vreau să am succes! Dar cine nu vrea? Veţi spune... Ei bine, nu vă las să comentaţi, sau cel puţin nu încă. Aşa că în vederea pregătirii viitoarei mele vieţii ca om de succes mi-am luat toate măsurile necesare, adică m-am aşezat în fotoliul din sufrageria mea, mi-am aprins o ţigară şi am aşteptat, imaginându-mi cum voi arăta eu plină de succes.. Nu, nu.. Poleită cu succes şi bineînţeles mi-am imaginat cum toate cunoştinţele mele îşi vor petrece întreaga viaţă prin baruri de ciudă... Ce mai?! Eram pe umărul lui Hitler şi îi şopteam la ureche deja.. La un moment dat mă opresc din visat şi încep să mă pipăi. Pulsul: normal. Pielea: de aceeaşi culoare nudă: ochii verzi, strălucitori şi la locul lor. Succesul nu era nicăieri! Mă încrunt şi mă gândesc ce nu am făcut bine... A, da! Nu am deschis geamul! Şi dau fuga la geam, îl deschid larg (ştiţi voi, să între mult) şi mă aşez din nou pe fotoliu cu o ţigară în mâna. Am stat aşa... Trei zile şi trei nopţi şi până la

Ai carte, n-ai parte ,fara o facultate

Pfuai! Aud deseori că viaţa de student este atât de uşoară în România, că oricine poate face o facultate ca mai apoi să lucreze în saormerie. Băi fraţilor, în proporţie de 80% dintre cei care cred că studenţi trândăvesc sau că fac o facultate degeaba, abia dacă şi-au luat bacul cu notă de trecere, ce să mai vorbim despre a urma studii universitare, aşa că eu cred că a venit vremea să explicăm puţin cum stau treburile de fapt prin universităţi şi cât de benefic este sau nu, să îţi mai consumi 3-4 ani din viaţa învăţând. Oameni buni încep prin a spune că sunt studentă la Poli. Cei care ştiu cât de cât ce se întâmplă pe acolo vor spune " Uite mă, încă una care se crede deşteaptă!" Cei care nu ştiu cu ce se mănâncă ingineria se vor întreba ce voiau să spună ceilalţi. Ca să nu vă las în ceaţă vă spun eu: Politehnică este una dintre cele mai vechi specializări academice spre care se îndreaptă bărbaţii, se mânca cu circuite digitale, chestii nasoale despre construcţia maşinilor,