Treceți la conținutul principal

Astăzi am încercat să scriu un articol nou pentru blog şi mi-am dat seama că nu ştiu ce aş putea să scriu aşa încât să atrag atenţia oamenilor. Nu e de ajuns să scriu subiecte despre care mi-ar plăcea mie să citesc, întrucât nu e despre mine în totalitate, sau cel puţin încerc să nu îl fac numai despre mine, şi dacă scriu despre mine, scriu sperând că voi vă veţi identifica măcar parţial în ceea ce vă relatez despre viaţa mea. Aşadar mi-ar plăcea la nebunie să aud subiecte despre care v-ar plăcea să citiţi iar eu vă promit că voi scrie despre fiecare în parte. Haide-ţi să facem un fel de carte de poveşti care să cuprindă poveşti diverse şi care să poată fii citită de un număr cât mai mare şi variat de persoane. Îmi puteţi da idei pe absolut orice temă eu mă voi strădui să creez poveşti faine despre fiecare în parte: D ! Let’s have a nice life!


Astept ideile voastre aici: https://www.facebook.com/Letters-to-Juliette-1826657664274734/
 
sau  pe Instagram aici: letters_to_juliete

A

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nivel de sarcasm? high!

Ţin minte că o dată cineva mi-a spus că eu nu sunt sarcastică intenţionat ci că sarcasmul face parte din mine la fel cum inima mea e programată să pompeze sângele în corp. Adică un fel de " Bitch, cuvântul sarcasm a fost inventat pentru a te descrie pe tine!" Poate altă persoană în locul meu s-ar fi şucărit, dar eu personal mă bucur din plin de talentul meu (înnăscut se pare) de a fi sarcastică cu orice ocazie , asta pentru că întotdeauna am considerat că sarcasmul este o dovadă că nu sunt un specimen chiar aşa prost de homo sapiens şi că sunt ceva şanse să prezint oarecare urme de inteligenţă. Acestea fiind spuse astazi mi-am propus sa fac un shooting cu o serie de poze care prezinta o oarecare urma de sarcasm si umor . Enjoy!
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Succes fără reţeta

La 20 de ani am hotărât că vreau să am succes! Dar cine nu vrea? Veţi spune... Ei bine, nu vă las să comentaţi, sau cel puţin nu încă. Aşa că în vederea pregătirii viitoarei mele vieţii ca om de succes mi-am luat toate măsurile necesare, adică m-am aşezat în fotoliul din sufrageria mea, mi-am aprins o ţigară şi am aşteptat, imaginându-mi cum voi arăta eu plină de succes.. Nu, nu.. Poleită cu succes şi bineînţeles mi-am imaginat cum toate cunoştinţele mele îşi vor petrece întreaga viaţă prin baruri de ciudă... Ce mai?! Eram pe umărul lui Hitler şi îi şopteam la ureche deja.. La un moment dat mă opresc din visat şi încep să mă pipăi. Pulsul: normal. Pielea: de aceeaşi culoare nudă: ochii verzi, strălucitori şi la locul lor. Succesul nu era nicăieri! Mă încrunt şi mă gândesc ce nu am făcut bine... A, da! Nu am deschis geamul! Şi dau fuga la geam, îl deschid larg (ştiţi voi, să între mult) şi mă aşez din nou pe fotoliu cu o ţigară în mâna. Am stat aşa... Trei zile şi trei nopţi şi până la...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Generaţia " am 20 de ani si încredere in mine"!

Zilele acestea m-am gândit intens la ce înseamnă cu adevărat afirmaţia:"Am 20 de ani şi toată viaţa înainte!" Am întâlnit grupuri de "20 de ani şi toată viaţa înainte", a căror omogenitate constă în perfectă îmbinare a plăcutului.. cu plăcutul. Încă novici în ale vieţii. Aveau acele zâmbete cu adevărat satisfăcute pe chip şi radiau de veselie. Unii ar putea spune că sunt adolescenţi intarziati care îşi vor da seama că viaţa nu e atât de uşoară cum cred ei şi care vor reveni la realitate poate prea târziu. Societatea de obicei îi blamează şi apoi îşi plânge sieşi de milă pentru generaţiile care vor conduce ţara. Apoi la 180 de grade de această atmosferă am văzut şi categoria de “Am 20 de ani şi nu ştiu dacă mă îndrept spre depresie sau viaţa”. Factorul comun al acestor doi poli opuşi îl reprezintă vârsta. Acea trecere pentru unii prea bruscă de la adolescent la viaţa reală în care fiecare ne trezim buimaci şi ameţiţi. În această tumultoasă perioadă a vieţii noa...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe