Doamna de langa mine vorbeşte siropos la telefon cu pe semne un bărbat. Desi categoric nu e treaba mea trag cu urechea si ca nesimţirea mea sa fie dusa in extrem , trasez deja in mintea mea bolnavă vreo 5 scenarii despre posibilul interlocutor. Trec repede peste ele si ma opresc mai cu atenţie asupra a două dintre ele: 1. Femeia are un amant ( hmm, nu arată rău dar are undeva în jur de 45 de ani... Cam trecută tanti, nu zici?) 2. Vrea ceva de la soţul ei şi se linguseste ca o pisică ,senzual , pe langa picioarele stapanului( caz in care e a naibii de priceputa. Are haz ,zau de nu.) Pe semne ca ma holbam nu tocmai politicos la subiectul meu feminim ca aceasta imi trânteşte un : "stii, imi e foarte dor de el ." aşa.. de nicăieri . Eh, ce pot sa ii spun? Sa o intreb daca vorbea cu amantul.. e nepoliticos chiar si pentru mine. Sa ii spun ca si eu am acasa un pisoi de care imi e dor, va crede ca mintea mea e deja in stare de alienare. Tac si zâmbesc modest( gen :bine doamnă, cum zici matale) dupa care îmi vad de lectura.
Pentru ca scenariu sa fie complet in mâna am o carte siropoasă de cere apă numai citindu-i titlul dar in lipsa de altă activitate continui sa citesc, iar când acel Romeo modern al zilelor noastre pleacă trântind usa de la bucătăria Julietei, doamna cu dorurile
ma roagă sa am grija de bagaje. Cum sa nu? ii spun si ma rog cerurilor sa nu dispară cev până aflu daca prostuţa asta fuge desculţă dupa Don Juan. Când se întoarce îmi întinde o pungă cu Fornetti si imi spune ca mai avem de stat ceva si ca ar trebui sa mănânc, sau mai bine zis sa mâncam. Si in timp ce molfaiam de zor( a nimerit -o tanti, eu si Fornetti suntem ca si Romeo si Julieta din carte, ne iubim până la extrem- caz in care mi se face mie rău) doamna începe sa îmi povesteasca despre omul căruia ii spune " te iubesc in fiecare zi "de 25 de ani încoace . (Si a naibii treaba, nu e amantul ei) Sotul ei ,cel cu care vorbea aşa, este plecat in Moldova si trebuie sa se întoarcă Maine seară, dar ea pleacă inaintea lui si se întâlnesc undeva pe la mijloc unde isi vor petrece "săptămâna de miere " dupa cum dânsa a spus. Nu sunt o adepta a romantismului exagerat dar ea mi-a dat o alta perspectivă asupra vietii in doi. Mi-a vorbit cu atâta entuziasm despre relatia ei încât eram tentată sa ma indragostesc de primul trecător din gară. Când si-a terminat povestea si m- am intors la citit mai ,mai ca nu îmi venea sa o trimit eu pe aia dupa a ei mare iubire. Apoi mi-am dat seama: dragostea e acea putere care o facea frumoasă pe femeia din gară. Era toată numai dragoste!
Comentarii
Trimiteți un comentariu